Este recomandat un consult de specialitate dacă prezinți simptome sezoniere sau permanente precum: strănut repetat, secreții nazale apoase, mâncărimi și lăcrimare a ochilor, erupții cutanate (urticarie), episoade de sufocare sau reacții severe după consumul unor alimente, medicamente ori după înțepături de insecte.

Pentru ca rezultatele testărilor cutanate să fie precise și concludente, este absolut obligatoriu să întrerupi administrarea medicamentelor antialergice cu cel puțin 3-5 zile înainte de consultație.

Testarea Prick este metoda principală pentru depistarea alergiilor respiratorii (polen, acarieni, mucegai, păr de animale) și alimentare. Este o procedură rapidă și aproape nedureroasă: se aplică picături de alergeni pe antebraț, iar pielea este zgâriată foarte superficial. Rezultatul se citește pe loc, în aproximativ 15-20 de minute.

Da. Imunoterapia alergen-specifică (cunoscută și ca desensibilizare) este singurul tratament capabil să modifice evoluția bolii alergice. Aceasta presupune administrarea treptată a unor doze de alergen (sublingual sau injectabil) pentru a „învăța” sistemul imunitar să tolereze substanța, reducând semnificativ sau eliminând complet reacțiile alergice pe termen lung.

Ambele tipuri de teste sunt corecte și se folosesc complementar. Testele cutanate sunt, în general, mai sensibile și oferă rezultate rapide, fiind metoda de primă intenție în multe cazuri. Testele din sânge pentru IgE specifice sunt utile atunci când testarea pielii nu se poate face, de exemplu în dermatită extinsă, urticarie severă sau la pacienți care nu pot opri tratamentul antihistaminic.

Imunoterapia nu „vindecă” alergia în sens absolut, dar este singurul tratament care poate modifica evoluția bolii. Administrată corect, timp de 3 până la 5 ani, poate reduce semnificativ simptomele, necesarul de medicamente și riscul de a dezvolta astm la pacienții cu rinită alergică. La mulți pacienți efectele benefice persistă și după oprirea tratamentului.

În urticaria cronică spontană, investigațiile sunt limitate și orientate clinic. De obicei se recomandă analize de bază precum hemoleucogramă, markeri inflamatori (VSH sau CRP), funcția tiroidiană și anticorpii tiroidieni, deoarece există o asociere frecventă cu tiroidita autoimună. În majoritatea cazurilor nu este nevoie de teste alergologice extinse, deoarece acestea au un randament diagnostic scăzut dacă nu există o suspiciune clară.