Sângerări nazale frecvente? Când e necesară cauterizarea

Ai observat că îți sângerează nasul mai des decât de obicei? Acele episoade în care, brusc, îți curge sânge din nas pot fi destul de alarmante și, de cele mai multe ori, extrem de neplăcute. Aceste sângerări nazale frecvente, cunoscute în termeni medicali sub denumirea de epistaxis recurent, apar din cauza unor vase de sânge mici și delicate, localizate chiar în interiorul nasului tău, care devin fragile și se rup ușor. Chiar dacă majoritatea sângerărilor nazale nu sunt grave și se opresc de la sine, este esențial să înțelegi de ce apar aceste episoade și, mai ales, să știi când este momentul să cauți ajutor medical specializat. 

Ce sunt sângerările nazale frecvente și de ce sunt importante?

Epistaxisul repetat se referă la apariția a cel puțin trei episoade de sângerare nazală pe lună, determinate de fragilitatea vaselor de sânge din mucoasa nazală. Deși pot părea banale, aceste sângerări te pot îngrijora și pot semnala o problemă ce necesită atenție.

Pentru a înțelege mai bine, este util să știi puțin despre anatomia nasului tău:

• Plexul Kiesselbach: Aceasta este o zonă situată în partea anterioară, spre intrarea în nas, pe peretele despărțitor (septul nazal). Este extrem de bogată în vase de sânge mici și este sursa a aproximativ 90% din toate sângerările nazale. Fiind la îndemână pentru traumatisme (precum scobitul în nas), este considerată o zonă fragilă.
• Plexul Woodruff: Această zonă se află în partea posterioară a nasului. Sângerările de aici sunt mai puțin frecvente (aproximativ 10%), dar sunt adesea mult mai severe și pot necesita intervenție medicală de urgență.

Statisticile arată că aproximativ 60% dintre adulți vor experimenta cel puțin un episod de epistaxis de-a lungul vieții. Din fericire, doar 10% dintre aceștia vor necesita o intervenție medicală specializată.

Cauzele frecvente ale sângerărilor nazale

Cauzele pot fi împărțite în factori locali (care afectează direct nasul) și factori sistemici (care țin de starea generală de sănătate).

Factori locali:

• Traume repetate: Scobitul în nas, mai ales cu unghiile, introducerea obiectelor străine (frecvent la copii) sau suflarea prea puternică a nasului pot leza vasele delicate.
• Uscăciunea nazală cronică: Aerul uscat (din cauza sistemelor de încălzire sau aer condiționat), fumul de țigară, poluarea, dar și abuzul de spray-uri nazale decongestionante (folosite mai mult de 3-5 zile consecutive) usucă mucoasa nazală și o fac mai fragilă.
• Anomalii structurale: O deviație de sept (peretele care desparte cele două nări este strâmb) sau prezența unor polipi nazali pot crea curenți de aer turbulenți care usucă și irită anumite zone, crescând riscul de sângerare.

Cauze sistemice:

• Hipertensiunea arterială (tensiunea mare): O tensiune arterială crescută exercită o presiune suplimentară asupra pereților vaselor de sânge, făcându-le mai predispuse la rupere. Se estimează că hipertensiunea contribuie la 20-30% din cazurile de epistaxis.
• Tulburări de coagulare: Anumite afecțiuni genetice, precum hemofilia sau boala Von Willebrand, afectează capacitatea sângelui de a se coagula. De asemenea, medicamentele anticoagulante (precum warfarina) sau antiagregantele plachetare (cum ar fi aspirina) subțiază sângele și cresc semnificativ riscul de sângerare.
• Afecțiuni hepatice/renale: Boli grave precum ciroza hepatică sau insuficiența renală cronică pot afecta producția de factori de coagulare, ducând la sângerări mai frecvente și mai greu de oprit.

Simptome și semne de alarmă: Când trebuie să te îngrijorezi?

Sângerările nazale se manifestă diferit în funcție de locul de unde provin:

Semne care necesită ATENȚIE MEDICALĂ IMEDIATĂ:

• Sângerări nazale care depășesc 20 de minute de presiune continuă (strângând nările și aplecând capul în față).
• Asocierea cu simptome severe precum amețeală, paloare extremă, transpirații reci sau o accelerare a ritmului cardiac (tahicardie).
• Sângerări nazale la copii sub 2 ani (poate indica o problemă subiacentă mai serioasă).
• Sângerări nazale la pacienții care iau anticoagulante (cum ar fi warfarin sau medicamente pentru subțierea sângelui), deoarece riscul de hemoragie majoră este mult mai mare.

Diagnostic la specialiștii ORL

• Endoscopia nazală: Aceasta este principala metodă de diagnostic. Medicul va introduce un tub subțire, flexibil, cu o cameră video la capăt (endoscop) în nasul tău pentru a vizualiza direct interiorul și a identifica exact vasul de sânge rupt sau zona de unde provine sângerarea.
• Teste de coagulare: Dacă se suspectează o problemă cu coagularea sângelui, ți se vor recomanda analize de sânge specifice (cum ar fi INR, Timp de Protrombină sau numărătoarea de trombocite).
• Măsurarea tensiunii arteriale (TA): Se va verifica tensiunea pentru a exclude hipertensiunea ca factor cauzal sau contribuitor.
• Imagistică (în cazuri rare și severe): Doar în situații excepționale, când se suspectează o tumoră sau o malformație vasculară complexă, se pot recomanda investigații imagistice avansate, cum ar fi o angio-CT.

Tratament: Rolul cauterizării în stoparea sângerărilor nazale

După identificarea sursei sângerării nazale, medicul ORL alege metoda de tratament potrivită. Cauterizarea nazală este o procedură comună și eficientă.

Cauterizarea chimică cu nitrat de argint

Această metodă este frecvent utilizată pentru sângerările din partea anterioară a nasului (Plexul Kiesselbach):

• Indicații: Se recomandă pentru sângerări nazale recurente, mai ales dacă vasele fragile sunt vizibile la examenul endoscopic.
• Procedura: Medicul aplică anestezie locală (spray cu lidocaină), apoi nitrat de argint sub formă de creion direct pe vasul de sânge rupt (5-10 secunde). Nitratul de argint arde chimic și sigilează vasul.
• După procedură: Se va forma o crustă mică, similară unei arsuri superficiale, care protejează zona timp de 7-10 zile.
• Eficiență: Această procedură are o rată de succes de aproximativ 80% după o singură aplicare.
• Contraindicații: Nu se folosește în prezența tumorilor nazale, pentru hemoragii posterioare severe sau în caz de alergie la argint.

Ce NU trebuie să faci acasă:

• Nu introduce tampoane improvizate (șervețele, vată): Acestea irită mucoasa nazală și pot agrava leziunile, îngreunând oprirea sângerării.

Nu îndepărta crustele formate după cauterizare: Aceste cruste sunt parte din procesul de vindecare. Îndepărtarea lor prematură poate duce la recidiva sângerării.

Prevenirea recidivelor

După un episod de sângerare sau o cauterizare, prevenția este esențială pentru a evita apariția unor noi sângerări.

• Hidratare nazală zilnică: Folosește un spray nazal cu soluție salină 0.9% (ser fiziologic) de 2-3 ori pe zi. Acesta menține mucoasa nazală hidratată și previne uscarea și fragilizarea vaselor.
• Umidificare ambientală: Folosește un umidificator în casă, mai ales în sezonul rece sau în medii uscate, pentru a menține umiditatea aerului la un nivel optim (40-60%).
• Evită iritanții: Renunță la fumat și evită expunerea la fumul de țigară. Nu folosi spray-uri nazale decongestionante mai mult de 3 zile consecutive, deoarece provoacă uscăciune severă și dependență.
• Control medical regulat: Dacă ai hipertensiune arterială, monitorizează-ți tensiunea și urmează tratamentul indicat de medic. Dacă iei medicamente anticoagulante, discută cu medicul curant despre riscurile de sângerare și posibilele ajustări ale dozelor.

Întrebări Frecvente (FAQ)

Cauterizarea doare? 

Nu. Procedura se realizează sub anestezie locală, deci nu vei simți durere. Poți experimenta un ușor disconfort sau o senzație de amorțeală în zona tratată pentru 1-2 ore după procedură.

Cât durează recuperarea după cauterizare? 

Recuperarea inițială este rapidă, de 24-48 de ore. Este important să eviți suflarea puternică a nasului și efortul fizic intens timp de aproximativ 7 zile pentru a permite vindecarea completă și a preveni ruperea crustei.

Când trebuie să repet cauterizarea? 

Dacă sângerările recidivează în decurs de 2 luni de la prima cauterizare, este recomandat să revii la medicul ORL pentru o reevaluare. Medicul poate sugera metode alternative de tratament, cum ar fi electrocauterizarea sau, în cazuri foarte rare și severe, ligatura arterială.

Este posibilă cauterizarea la copii?

Da, copiii pot beneficia de cauterizare, de obicei de la vârsta de 5 ani, sub anestezie locală și cu acordul părinților. Este o metodă sigură și eficientă și pentru ei, atunci când este indicată.