Disconfortul epigastric, senzația de arsură, greața sau balonarea pot semnala o afecțiune digestivă frecventă: gastrita. Caracterizată prin inflamația mucoasei gastrice, gastrita poate varia de la o iritație acută, apărută brusc, până la o condiție cronică, persistentă. În formele sale avansate, gastrita poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții și poate predispune la complicații grave, inclusiv ulcere sau, în cazuri rare, cancer gastric.
Ce este și cum se deosebește forma acută de cea cronică?
Gastrita reprezintă inflamația și, în cazuri severe, eroziunea stratului protector al stomacului, cunoscut sub numele de mucoasa gastrică. Această afecțiune este clasificată, din punct de vedere clinic și patologic, în două forme principale:
- Gastrita acută: Se manifestă printr-un debut brusc al simptomelor, care sunt de intensitate mare, dar de scurtă durată, de obicei câteva zile sau săptămâni. Este adesea rezultatul unei agresiuni acute asupra mucoasei gastrice.
- Gastrita cronică: Se dezvoltă treptat, insidios, și persistă luni sau chiar ani. Această formă este asociată cu un risc crescut de complicații pe termen lung, incluzând ulcere peptice, atrofie gastrică (subțierea mucoasei), metaplazie intestinală și, în anumite cazuri, un risc crescut de degenerare malignă (cancer gastric).
Cauze și factori de risc
Infecția cu Helicobacter pylori: Această bacterie gram-negativă este principala cauză a gastritei cronice, fiind responsabilă de aproximativ 95% din cazuri. H. pylori se transmite pe cale orală (fecal-orală sau oral-orală, prin alimente sau apă contaminată) și provoacă o inflamație persistentă a mucoasei gastrice, putând duce la leziuni precanceroase.
Factori farmacologici: Utilizarea anumitor clase de medicamente poate compromite integritatea barierei mucoase gastrice:
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Medicamente precum ibuprofenul, aspirina sau naproxenul sunt cunoscute pentru efectul lor iritant direct și indirect (prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare) asupra mucoasei gastrice.
- Corticoizi și Citostatice: Aceste medicamente, utilizate în diverse patologii, pot de asemenea contribui la dezvoltarea gastritei.
Factori legati de stilul de viață: Anumite obiceiuri pot agrava sau declanșa gastrita:
- Consumul excesiv de alcool: Acționează ca un iritant direct al mucoasei gastrice.
- Fumatul: Pe lângă efectele sistemice, fumatul relaxează sfincterul piloric, facilitând refluxul biliar și crește riscul de ulcer gastric.
- Stresul cronic: Deși nu este o cauză directă, stresul poate amplifica secreția acidă gastrică și influența motilitatea gastro-intestinală, exacerbând simptomele.
Refluxul biliar (Duodenogastric): Refluxul conținutului biliar din duoden în stomac provoacă gastrită biliară. Sărurile biliare, în contact prelungit cu mucoasa gastrică, pot induce atrofie, metaplazie intestinală și un risc oncologic crescut.
Boli autoimune în gastrita autoimună: Sistemul imunitar atacă eronat celulele parietale din stomac. Aceasta duce la o reducere semnificativă a secreției de acid clorhidric (hipoclorhidrie sau aclorhidrie) și a factorului intrinsec, afectând absorbția vitaminei B12 și putând cauza anemie pernicioasă.
Simptome clinice și semne de alarmă
| Gastrită Acută | Gastrită Cronică |
| Durere acută, arzătoare sau crampe în epigastru | Disconfort abdominal vag, senzație de plenitudine |
| Greață severă și/sau vărsături | Balonare postprandială, eructații frecvente |
| Pierderea apetitului, anorexie | Senzație de sațietate precoce |
| Simptome declanșate de consumul de AINS/alcool | Anemie (prin deficiență de B12 sau fier) |
| Scădere inexplicabilă în greutate |
Semne de alarmă: Prezența unor simptome precum vărsături cu sânge (hematemeză), scaune negre, lucioase (melenă), dificultăți la înghițire (disfagie) sau o pierdere neexplicată în greutate impune o evaluare medicală de urgență, deoarece pot indica complicații grave, inclusiv hemoragii gastrointestinale sau malignități.
Cum se diagnostichează gastrita?
Consult clinic și anamneză detaliată: Medicul va colecta informații despre istoricul medical, simptome, obiceiuri alimentare și medicamente.
Gastroscopia (endoscopia digestivă superioară): Aceasta metodă permite vizualizarea directă a mucoasei esofagiene, gastrice și duodenale. În timpul procedurii, se prelevează biopsii pentru examen histopatologic (pentru confirmarea inflamației, tipul de gastrită, prezența atrofiei sau metaplaziei) și pentru testarea H. pylori (test rapid la urează). Această tehnică este crucială pentru a exclude leziunile precanceroase sau maligne.
Teste neinvazive pentru H. pylori: pentru detectarea sau confirmarea eradicării H. pylori, se folosesc metode precum testul respirator cu ureea marcată (înalt sensibil și specific) și testul antigenic fecal.
Investigații avansate: În cazuri complexe, se pot recomanda monitorizarea ph-impedanțometrică 24h (pentru a măsura refluxul acid și biliar) sau ecografia abdominală (pentru a exclude alte afecțiuni hepatobiliare sau pancreatice).
Tratament
Tratamentul gastritei este individualizat, axându-se pe identificarea și combaterea cauzei subiacente, alături de ameliorarea eficientă a simptomelor.
În cazul confirmării infecției cu Helicobacter pylori (H. pylori), se inițiază o terapie de eradicare specifică. Aceasta implică, de regulă, o combinație de antibiotice administrate concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP). IPP-urile, alături de protectoare gastrice precum sucralfatul sau bismutul coloidal, joacă un rol esențial în reducerea secreției acide, diminuarea inflamației și favorizarea procesului de vindecare a mucoasei gastrice lezate.
Modificările stilului de viață au un rol esențial în gestionarea gastritei, contribuind semnificativ la succesul terapeutic și la prevenirea recurențelor. Recomandările includ:
- Evitarea alimentelor și băuturilor acide sau iritante (ex: citrice, cafea, băuturi carbogazoase, alimente picante, grase, prăjite).
- Renunțarea completă la fumat și consumul de alcool, deoarece acestea sunt iritanți majori ai mucoasei gastrice.
- Reducerea stresului prin tehnici de relaxare sau, dacă este necesar, prin consiliere psihologică.
- Respectarea unui program alimentar regulat, cu mese mici și frecvente.
Pentru cazurile de gastrită biliară, unde refluxul bilei în stomac este cauza principală, planul de tratament poate include medicamente specifice, cum ar fi acidul ursodeoxicolic, care ajută la modificarea compoziției bilei și reduce acțiunea sa iritantă asupra mucoasei gastrice.
Ce cauzează durerea acută de stomac?
Poate gastrita cronică să degenereze în cancer gastric?
Da, gastrita cronică atrofică, în special cea asociată cu infecția cu H. pylori și metaplazia intestinală, este recunoscută ca o condiție precanceroasă. Monitorizarea endoscopică regulată cu biopsii este crucială pentru depistarea precoce a oricăror modificări displazice.
Care este diferența medicală dintre gastrită și dispepsie?
Dispepsia este un termen larg care descrie o serie de simptome digestive superioare (durere sau disconfort în etajul abdominal superior, sațietate precoce, balonare) care pot fi funcționale (fără leziuni organice vizibile) sau pot fi cauzate de diverse patologii, inclusiv gastrita. Gastrita, în schimb, implică o inflamație microscopică a mucoasei gastrice, confirmată prin examen histopatologic după biopsie.
Gastrita este o afecțiune vindecabilă?
Gastrita acută este adesea complet vindecabilă odată ce factorul iritant este eliminat. Gastrita cronică necesită, în multe cazuri, un management continuu și pe termen lung, incluzând eradicarea H. pylori dacă este prezentă și modificări ale stilului de viață, pentru a preveni progresiunea și complicațiile.
Cât durează, în medie, tratamentul pentru gastrită?
Terapia de eradicare a H. pylori durează, standard, 10-14 zile. Controlul simptomelor și vindecarea mucoasei în gastrita acută sau cronică pot necesita terapie cu IPP pe o perioadă variabilă, de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de răspunsul individual și recomandările medicului.